Parintii

Parintii, sunt persoanele pentru care suntem acum, aici .Niciodata nu ii apreciem suficient.Se spune ca copilul isi alege parintii inainte sa se nasca si vine pe lume ca sa schimbe ceva.

Parintii  fac tot ce e cu putinta pentru noi. Un copil poate intelege un parinte atunci cand devine si el parinte. Cand esti tu mama sau tata stii ca dai tot ce poti pentru fericirea copilului tau. Parintii tai fac la fel pentru tine , desi ei au crescut intr-o lume in care nu era totul asa permisibil si evoluat. Poate ca nu ti-au spus nicioadata ca te iubesc, asta nu inseamna ca nu o fac. Iubirea pentru copil este neconditionata, nu conteaza ca traiesti la tara sau la oras, ca ai bani sau nu. Cu siguranta nimeni nu i-a invatat cum sa faca asta, dar au facut tot ce au crezut ca este mai bine pentru tine.

Si ce daca nu au existat discutiile despre viata si nu ti-au raspuns la toate intrebarile, dar te-ai gandit ca poate nu stiau ce sa iti raspunda.Tu stii raspunsurile la toate intrebarile copilului tau? Eu cu siguranta nu le stiu. Si ma gandesc cat de repede evolueaza lumea in care traim si ca poate veni momentul in care voi fi depasita de situatie sau mi se v-a spune ” nu mai e lumea ca pe vremea ta “asa ca  cum le spun eu acum parintilor mei cand nu inteleg deciziile mele.

Stiu ca vor sa fie bine si isi doresc ca atunci cand ajungi sus, acolo unde iti doresti, poate fara ajutorul lor financiar sau moral, sa iti spui in gand ” multumesc mama , multumesc tata pentru mi-ati dat viata si fara voi nu as fi existat ”

E cel mai usor sa condamnam ca nu am avut una sau alta, ca alti copii au avut mai multi bani, mai multa libertate, mai multa iubire, dar tot ce esti astazi a depins de tine, parinti te-au adus pe aceasta lume sa evoluezi, sa devii cea mai buna versiune a ta .Parintii sunt o parte din tine, ai dobandit calitati, defecte , trasaturi fizice si emotionale.

Parintii trebuiesc respectati si iubiti atat cat sunt in viata pentru ca vine in viata fiecarei persoane o perioada cand parintii nu mai sunt prezenti, cand noi luam rolul de parinti cu aceleasi griji si frici si dor pentru copilul care uita sa sune sau se supara cand primeste un telefon de la un parinte care vrea doar sa il auda.

Cat de repede uitam iubirea pe care le-o purtam cand eram copii.Pentru ei mereu vom fii copii lor indiferent de varsta pe care o avem. Probabil au facut greseli, dar singurul lucru cert este iubirea.

Ar trebui sa le cerem noi iertare pentru felul in care ne-am purtat, poate ca nu suntem asa cum si-ar dori ei sa fim, dar chiar si asa ne iubesc neconditionat.

Multumesc mama, multumesc tata ,pentru ca datorita voua sunt astazi aici.

M.S